Conferința va avea loc la Biserica Baptistă Maranata din Arad în 17-18 iulie.
Câteva dintre temele conferinței:
Relativismul Moral
Pluralismul Religios
Credibilitatea Minunilor prezentate în Scripturi
Veridicitatea Noului Testament
Participă:
Rick Gerhardt
Radu Gheorghiţă
Vlad Criznic
Daniel Cioban
Emanuel Popa
Detalii: maranataarad.ro
În paginile cărții sunt discutate trei răspunsuri posibile la postmodernitate: Primul consideră viabilă și preferabilă în continuare apologetica evidențialistă tradițională. Cel de-al doilea găsește incitantă critica postmodernă la adresa creștinismului și a culturii occidentale, dar îi respinge trăsăturile centrale. În sfârșit, a treia soluție sugerată apreciază că aspectele cheie ale postmodernității ar putea fi însușite de creștinism în scopul apărării poziției sale.
Deosebit de utile sunt capitolele ce discută în lumina postmodernității problemele cu care se confruntă biserica locală. Editorii volumului, împreună cu John Stackhouse, adaugă la rândul lor niște eseuri introductive deosebit de interesante, care îl ajută pe cititor să se orienteze în vastul domeniu al postmodernității și printre diferitele strategii apologetice propuse.
CUPRINS
I. DEFINIȚII: APOLOGETICA ȘI POSTMODERNITATEA
1. Introducere / Timothy R. Phillips și Dennis Okholml
2. Pragmatica postmodernității / Roger Lundin
3. De la arhitectură la argument: Resursele istorice ale apologeticii creștine / John G. Stackhouse jr
II. APOLOGETICA MODERNITĂȚII
4. Schleiermacher ca apologet: O revalorizare a părintelui teologiei moderne / Nicola Haggard Creegan
5. Mântuirea incorectă politic / Willam Lane Craig
III. APOLOGETICA ÎNTRE MODERNITATE ȘI POSTMODERNITATE
6. Despre a fi nebun pentru Cristos și idiot pentru nimeni: Logocentricitate și postmodernitate / James W. Sire
IV. APOLOGETICA POSTMODERNITĂȚII
7. Față în față cu scalpelul postmodern: Poate credința creștină să reziste deconstrucței? / Richard Middleton si Brian J. Walsh
8. Nu există adevăr obiectiv, ceea ce este bine / Philip D. Kennson
V. BISERICA ÎNTR-UN CADRU POSTMODERN
9. Apologetica creștină în tradiția afro-americană / Ronald Potter
10. Biserica văzută ca apologie: Sugestii pentru o sociologie a cunoașterii / Dennis Hollinger
11. Evanghelizarea Bisericii / Douglas Webster
Note
Bibliografie
Lista autorilor
Norman Geisler, Apologetică creștină, Societatea Misionară Română, Wheaton, Illinois, 1992
Partea întîi examinează diferite teste pentru adevăr cu scopul de a stabili o bază pentru testarea adevărului diferitelor concepții despre lume și viață.
Partea a doua aplică testele pentru adevăr la diferite concepții despre lume și viață, și conchide că teismul este singura concepție adecvată.
Partea a treia lucrează în contextul unei concepții teiste despre lume și viață cu scopul de a verifica afirmațiile unice ale creștinismului istoric cu privire la divinitatea lui Cristos și cu privire la autoritatea Bibliei.
CUPRINS
I. METODOLOGIE
1. Agnosticismul
2. Raționalismul
3. Fideismul
4. Experiențialismul
5. Evidențialismul
6. Pragmatismul
7. Combinaționalismul
8. Formularea unor teste adecvate pentru adevăr
II. APOLOGETICA TEISTĂ
9. Deismul
10. Panteismul
11. Panenteismul
12. Ateismul
13. Teismul
III. APOLOGETICĂ CREȘTINĂ
14. Naturalismul și supranaturalul
15. Obiectivism și istorie
16. Credibilitatea istorică a Noului Testament
17. Dumnezeirea și autoritatea lui Isus Cristos
18. Inspirația și autoritatea Bibliei
Apologetica clasică se numeşte astfel deoarece este metoda folosită de-a lungul secolelor, începând cu primii gânditori creştini şi până astăzi. Sunt folosite argumente pentru dovedirea existenţei lui Dumnezeu dintre care cele mai acceptate sunt argumentul cosmologic, cel teleologic şi cel moral. Exponenţi: Norman Geisler şi Willian Lane Craig.
Apologetica probatorie diferă faţă de cea clasică prin faptul că nu consideră necesar să dovedească teismul înaintea celorlalţi paşi. Unul din cei mai cunoscuţi apologeţi care foloseşte o astfel de abordare este Josh McDowell.
Apologetica experienţială afirmă că un argument foarte puternic pentru adevărul creştin este experienţa religioasă. Unii apelează la experienţa religioasă existenţială, accesibilă tuturor. Printre existentialişti se numară Soren Kierkegaard şi Karl Barth.
Apologetica istorică accentuează doar palierul istoric de argumentare. Deoarece credinţa creştină este una istorică, susţinătorii acestui model consideră că dovezile istorice sunt suficiente pentru atestarea întregului adevăr al creştinismului, inclusiv existenţa lui Dumnezeu. Reprezentanți: John Warwick Montgomery şi Gary Habermas.
Apologetica presupoziţionalistă afirmă că apărarea credinţei creştine trebuie să se facă de pe fundamentul anumitor presupoziţii de bază. Partizanii acestei abordări susţin că fără postularea unor adevăruri creştine fundamentale (cum ar fi Trinitatea şi revelaţia Acesteia în Scriptură) nu este posibil să explici sau să justifici universul, viaţa, istoria sau limbajul. Cei mai cunoscuţi presupoziţionalişti sunt Gordon Clark şi Cornelius Van Til.
Cele 5 tipuri de apologetică prezentate în limba română în articolul Apologetica pe blogul SOCLU (Societatea Clujeană de Apologetică) sînt preluate din Norman Geisler, Baker Encyclopedia of Christian Apologetics, Grand Rapids, Michigan: Baker Academic, 2006, p. 41-44.
